Regrete dulci

             Imagine    Și îmi pare rău. Aici nu e vorba de dragoste sau dezamăgiri, eșecuri ori insistențe neinspirate. Aici vreau să fie vorba de regrete, despre nostalgia firmiturilor de amintiri. Ecoul sufletului meu încă mai răsună în timpul gol, iar sclipirea ochiului s-a hotărât să dispară, secundele din ființa mea deja s-au împuținat, ori doar am eu impresia, sau poate am făcut prea puține și am regretat multe.

          Astăzi vreau să îmi pierd ,,fericirea’’ cu regretele. Nu e prea târziu și nici nu cred asta, nu va fi vreodată, nici nu susțin defapt că regretele sunt pentru nostalgici, pentru plictisiți de prea mult bine în zilele lor, cu chip de inteligenți improvizați din ipocrizie și imoralitate, caracter de ocazie.

        La gândul că pot să regret în voie fără să deranjez pe cineva, conștiința mi-e veselă, starea mea se preschimbă total, auzul devine sensibil gata să se retragă oricând din loja conștinței, totul are gust dulce la senzația de regret. Ce poate fi mai frumos și pur decât să te lupți cu niște dorințe imposibile și trecute, dar care promit să mai treacă pe la alții ca mine, sau ca tine?! Eu astăzi regret, dar tu ce faci? Citești și cauți logică în cuvinte ,de parcă ar fi vreo una, speri să aberez și mai știi și că regretele vin, trec, fluieră prin prezentul tău, te mai trimit apoi în trecut de parcă nu ai fost pe acolo, te împing în viață orbește iar când au chef îți pun demnitatea pe talpa altora, își bat joc de tine.

     E treabă grea până la urmă cu regretele, nu toți au talentul de a regreta orice sau nimic, dar eu chiar vreau să regret și nu mă straduiesc prea mult. Îmi place să cred că la asta mă pricep cel mai bine, uneori mai am impresia că fac asta de prea mult timp, încât am senzația ca visul mort deja l-am trăit dar care m-a adus totuși în situația proastă de a mă mai gândi la asta.

      Ai nevoie de regrete, azi nu, că e ziua mea pe care vreau sa o petrec cu ele și din placerea asta nu vreau să evadez, dar mă gândesc că vei avea timpul tău, sufletul te manipulează mai mult decât știi sau vrei să crezi, așa că nu te pregăti cu argumente, ori discuții plictisitoare, vorbe scumpe alese cu cea mai fină și diabolică strategie, oricum de parfumul regretelor nu scapi. Și dacă nu regreți când e cazul e posibil să se înlănțuiască toate iar când ți-e ceasul mai frumos riști să îți pierzi stăpânirea de sine, pe care prea falnic o expui, ori în cel mai fericit caz te îngenunchează în fața umanitații fără nicio jenă, de parcă suntem sclavi. Mai dă-mi voie să îți spun că regretele te fac omul perfect, îți adună gândurile rele și dă cu ele de pămant, nu îți fă griji, nu există rușine în așa ceva.

       E puținul pe care îl știu despre regrete, restul vei afla și singur, lasă timpul să treacă, nu forța anumite circumstanțe că doar nu ai fi vreun slujitor al sorții, ești doar la număr și cam atât, iar după ce te spovedești cu ele, întoarce pagina că vin altele fără acordul tău.

      Fii fericit că le poți întâlni, îți dau șansa să o iei de la capăt de câte ori vrei tu, tot aspiri la nemurire, la atingerea absolutului, și alte vise pe care le ascunzi de tine însuți. Fă din regrete sentimente dulci, poate așa vezi și tu că iubirea nu există, iar dezamagiri sunt pentru toți.

 

Wish..

tumblr_lhi1ac3kuZ1qfcxpeo1_500

 

Sentimente mute, priviri oarbe, atingeri imaginare si vise timide se ascund in spatele dorintelor. Suntem prea reci sa ne mai punem dorinte, alergam in cercul realitatii infuriati de neputinta ce pune monopol pe zilele din viata noastra, dar ne putem rezerva si un minut sa reflectam asupra viselor uitate…O probabilitate ce niciodata nu se vede devenita certitudine. Inima si-ar dori sa simta dulceata dorintelor implinite, ochii pandesc stralucirea lor, mainile asteapta miracolul pe cand mintea suspina cu paharul amar langa ea, stie ca e imposibil..nu va veni ziua cand dorintele se vor implini si ce rost are sa si le mai puna?! Nu e prea tarziu….pana la ultima secunda suntem datori cu totii sa ne dorim, sa visam, sa speram ca visele vor deveni realitate. Datorita statutului de fiinte complexe avem obligatia morala de a indura realitatea si in momente de repaus, sa ne aruncam putin in ploaia de dorinte, si sa o lasam sa ne ude cu blandete, sa ne spele de praful prin care ne poarta cotidianul, e racoritor sa iti doresti ceva anume, orice numai sa nu lasi timpul sa treaca fara sa iti zici ,,Imi doresc…”. DORINTA mea, este sa inveti sa ITI DORESTI, dincolo de tendinta mea, de a utiliza tautologia.

Tu ce crezi?!

Nu stiu cum iti explici tu viata cititorule, dar din prisma unei lecturi am ajuns sa cred ca pentru viata suntem doar simpli cobai, iar printre secundele, orele si anii din labirintul gri, se afla situat intr-un coltisor de soarta un piedestal, pe care se afla desavarsirea, iar noi trebuie sa ne lasam purtati de mirosul vicios pe care ea il poarta, sa orbecaim printre indivizii fara scrupule, ploi de cuvinte mute, sunete neclare si nesansa, poate poate o sa iesim in castig fara reactii adverse.

Viata ne supune la judecati limitate din asprimea orgoliului, la ochi cercetatori ce strapung cristalul plin de aparente si sperante in care suntem invaluiti in momente de sinceritate , ba chiar distruge realul ce sta in spatele realizarilor noastre construite prin munca si ambitie; intr-un final ajung sa cred ca viata e doar un joc, fiecare intelege regulile lui in stilul sau, individul cauta sa se razvrateasca si sa scape din postura absurda de cobai si astfel se da start la o goana dupa fantasme, apare indoiala si o ceata densa se pune pe increderea din suflet, pe dorinta de a fura din mers desavarsirea de pe acel piedestal, care se pare ca este ascuns anume pentru a nu fi gasit in veci.

Totul e un paradox, ce zace bine ingropat, pentru ca doar mintile agere si rabdatoare sa desluseasca tainele peretilor ce stau la baza labirintului, construiti din indurare si nebunie extrema, pe la colturile carora da tarcoale mirosul desavarsirii, numai sa ispiteasca pret de cateva secunde apoi se retrage in neant.

Nu stiu cati vor ajunge sa isi controleze simturile si gandurile, astfel incat sa domine situatiile imprevizibile ale jocului, dar in fiecare mocneste dorinta frivola de a cuceri si ademeni piedestalul, cu speranta ca desavarsirea sa se coboare singura pe scara finala, si sa asiste la o ceremonie falsa, si o victorie perplexa, nascuta din samburele prostiei si lasitatii.

Un alt gand

Ai mii de ganduri, sute de intrebari si niciun raspuns. Ai vrea sa iti poti explica lucruri de care esti constienta dar prea lasa sa ti le recunosti, iti doresti sa schimbi ceva, sa arunci si tu zambete la intamplare, sa ii domini pe ,,adversari” , sa le dai o lectie- dar nu poti. Nu mai ai ambitie, nu mai vrei sa lupti, si dai vina pe cei din jurul tau, care te-au fixat pana acum intr-un tablou sinistru, deformat, plin de culori ce iti sterg vointa, iti alunga inspiratia, nu te favorizeaza. Gandesti negativ, esti delasatoare, te dai batuta, ai vrea dar nu poti, esti cuprinsa de febra nepasarii. Stii ca urmeaza un alt inceput, dar dai importanta prea mare prejudecatilor si ai in prim plan- tacerea. Crezi ca lucrurile se rezolva de la sine, si ca daca te sustragi, soarta te iarta, gandurile dispar si constiinta ti-e curata. Gresit! Invata sa lupti, sa pui dragoste in ceea ce faci, ofera sinceritate. Fii tu insuti, invata sa te adaptezi, uita de vorbele lor banale ce reflecta ganduri patologice, priveste cu tupeu si aroganta, altfel risti sa devii ca ei- obisnuiti, fara nicio bucurie adevarata, fara un sens concret, fugi de gandurile lor, da impresia ca ii asculti, dar preia ce iti este propice. Din tot formeaza un alt gand, o alta speranta. Abandoneaza falsitatea si abordeaza indiferenta, simplitatea! 

Esti speciala

Ai vrea sa fii altfel. Esti timorata de esecuri, de atatea demersuri sociale ratate, de intreaga lume ce te tine in colimator. Incepi sa functionezi mecanic, sa arunci totul intr-un colt de ganduri, si sa traiesti la intamplare. Iti creezi astfel o noua atitudine bazata pe indiferenta, iar abnegatia pentru principiile tale o stergi din capul listei de la baza sufletului tau. Esti dominata acum de un aer sarcastic, privirea fixeaza totul prin ochii tai caprui, iar zambetul tau face jocul gesturilor si al miscarilor, ai creat o noua personalitate, vrei un nou inceput, o noua sansa, un alt final pentru tine, ti-a ajuns atatea minciuni, si pretexte proaste, reprosuri neinspirate si false sentimente. Ai dreptate. Nu totul e perfect, dar macar iti rezervi dreptul de a trai sincer, in esenta e vorba de tine. Cu o noua perspectiva, reiei prezentul, dar te macina incertitudinea, si stii bine ca trebuie sa ii pui capat. O noua sansa pentru tine, sa vezi, e un bine sau e un rau. Nu du la extrem toata fiinta ta invaluita acum in ,,goana dupa razbunare” pe toti si toate, ci traieste moderat, ia lucrurile cu calm si intelepciune, foloseste-te de farmecul tau, adu-ti aminte de clipele in care ai vrut cu orice pret un alt prezent, acum invata din trecut si fa in asa fel incat sa iti fie bine. Nu e un sfat, nu e un indemn, ci doar un gand pentru tine, stiu cine esti, stiu ce gandesti, te fixez putin cate putin, si imi cam dau seama ce vrei sa imi spui, dar ofera importanta cuvintelor, da o alta forma vietii tale, si nu uita lucrul cel mai important: o sansa in plus e o experienta cu un final diferit. Intalnim atatia oameni ca sa invatam cate ceva din tot ce ne leaga de ei, dar tu pune-te in valoare si analizeaza lucrurile la minus 20 de grade. E mai bine asta. Un singur pas, si totul poate fi diferit, esti constienta de totul, dar nu uita – iti aduce tie beneficii la final, si astfel inveti sa eviti indivizii ce traiesc in minciuna lor proprie, care nu au in minte decat lauda si textele de cartier, preluate din melodii. Mult succes, si sper sa reusesti, macar tu  sa fii fericita, sa te impui dar sa nu il acoperi pe cel de langa tine, sa  duci la extrem doar frumusetea si ambitia ta, rabdarea sa nu iti joace feste. Astept de la tine un gand bun, invata sa traiesti frumos dupa orice dezamagire sau esec, inima ta e mai pura cand depasesti imaginile trecutului, si radiezi in ciuda durerilor provocate de soarta.

Tu ma inspiri

Tu, esti o parte din prezent, care imi ofera lectii de viata, si de la care am invatat sa nu iau totul in serios. Esti un sprijin. Se merita sa asculti si sa inveti de la cei mai buni, ori de la oameni care chiar stiu ce spun, si cand o fac te inspira. Esti un viciu. In jurul tau creezi un cerc, din care la final ai invatat sa stergi totul, si sa zambesti. E placut ,sa stii. Nu toti au parte de asemena persoane in viata. Dar nu conteaza. Trebuie sa gasim inspiratia in orice, in fond absolutul s-a nascut din nimic, dar tu ai ceva special totusi. Si cand am spus ca ma inspiri, m-am gandit la viata cotidiana, ce declanseaza trairi bruste ori defectuoase. Totul trece, important este sa ne inspiram corect, de la persoane capabile, cu o putere de gandire vasta, dar cel mai important este sa insufletim nimicul, si sa il transpunem in dimensiuni noi. Ca un elev ascultator, imi iau angajamentul ca de astazi, sa invat din trairile tale, si sa mi le asum, in scop creativ.